ION POPESCU
1832 - 1892
Studii superioare
Institutul
Teologico-Pedagogic,
Sibiu
Studii de pedagogie şi filosofie
Universitatea din Jena
Posturi importante
Timp de 31 de ani a fost profesor de dogmatică, drept canonic, pedagogie și psihologie la Institutul Teologico-Pedagogic din Sibiu (1861-1892)
Scrieri pedagogice
1863 - Începe să publice Organul pedagogic, prima revistă pedagogică din România.
1864 - Computul în școala poporală
1868 - Compendiu de pedagogie pentru părinţi, educatori, învăţători şi toţi bărbaţii de şcoală
1870 - Întâia carte de lectură pentru părinţi, educatori, învăţători şi toţi bărbaţii de şcoală
1874 - A doua carte de lectură pentru părinţi, educatori, învăţători şi toţi bărbaţii de şcoală
Membru
Membru corespondent al Academiei Române din 13 septembrie 1877
Membru al Societății pentru pedagogia științifică din Germania
Concepție pedagogică
Primul pedagog român herbartian. Recomandă un învățământ de idei, căci "din desvoltarea ideilor rezultă fenomenele mai complicate, cunoscute sub numele de inteligență, memorie și fantezie, care constituiesc cultura minții" (Pedagogia, p. 103-105)
Importanță
Întemeietorul pedagogiei herbartiene la români. Autor de manuale mult apreciate de Titu Maiorescu.
GEORGE RADU MELIDON
1831 - 1897
Istoria și literatura
Academia Mihăileană,
Iași
Studii de matematică
Paris
Posturi importante
Șef de secție și ulterior director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice din Moldova (1857-1862)
Director general al învățământului primar din Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei
(1862-1864)
Revizor și inspector școlar în mai multe județe (1864-1867)
Primul director al Școlii Normale de învățători „Carol I” din București (1868-1881)
Scrieri pedagogice
1871 - Școala Normală Carol I – Anuarul primului period de învățămînt sub direcțiunea d-lui George Radu Melidon. Anii școlari 1867-1870
1876 - Istoria naționala pentru poporu sau Némul, sapa, arma, casa și mintea Românilor prin tóte timpurile și locurile (manual)
1881 - Şcola normală Carol I, Virtus Romana rediviva. Aretare de numele şi numerul înveţătorilor preparaţi pentru şcolele rurale superiore, sub direcţiunea d-lui Georgiu Radu Melidon în anii 1867-1881. Bucuresci (Tipografia Luis)
Membru
Societatea etnografică din Paris
Cavaler al ordinului Steaoa României medaliat Bene-Merenti
Traduceri, prefeţe, editări de texte
Concepție pedagogică
"Elevul constituie elementul principal în facerea învățământului, căci numai în marginea puterilor elevului se poate face și numai în vederea trebuințelor lui trebuie a se face ori și care învățământ."
"Educație se numește deșteptarea și îndreptarea generală a facultăților naturale ale omului."
"Cu cât instrucțiunea este mai înaintată și mai răspândită într-o societate, cu atât aceasta este mai civilizată, adică mai perfectă."
"Pentru ca cultura să fie într-adevăr folositoare, învățătorul nu trebuie a se mărgini niciodată să comunice elevilor numai cunoștințe seci, adică numai mecanismul științelor, ci este dator ca, în ocazia oricărui studiu, să explice elevilor și ajutorul de moralitate ce ei urmează să tragă din cunoștința în chestiune."
Importanță
Dedicat în întregime școlii românești, Melidon nu a fost doar un teoretician, ci și un om de construcție, punând pe roate instituțiile care au dat primele generații de ”apostoli ai satelor”.
G. G. ANTONESCU
1882 - 1953
Licență în filosofie
Doctorat în filosofie
Universitatea din Berlin
Specializări în pedagogie
Universitatea din Leipzig
Universitatea din Jena
Posturi importante
Consilier pedagogic al Casei Școalelor
Inspector General al Școlilor Normale (1919)
Profesor de pedagogie teoretică, Universitatea din București (1910-1947)
Director, Institutul Pedagogic Român
Scrieri pedagogice
1905 - Fondează Revista generală a învățământului
1907 - Principiile pedagogiei lui Kant și Schiller
1908 - Pestalozzi și rolul moral-social al educației
1915 - Herbert Spencer și pedagogia utilitară
1919 - Importanța pedagogică a individualității (în vol. Aspecte din filozofia contemporană)
1923 - Din problemele pedagogiei moderne
1927 - Istoria pedagogiei. Doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne
1928 - Educație și cultură
1928 - Psihanaliză și educație
1929 - Educația morală în școala românească
1930 - Pedagogia generală
1932 - Goethe, filozof și pedagog
1935 - Spiru Haret ca pedagog
1936 - Pedagogia contemporană
1938 - Antologie pedagogică (cu V. P. Nicolau)
În Revista generală a învățământului
(studii și articole)
Concepție pedagogică
Educația este "o influență intenționată, care urmărește fie desvoltarea însușirilor naturale ale copilului, fie să transmită bunurile culturale ale generației vechi."
Școala trebuie "să formeze spiritul elevului, [...] să actualizeze potențialul psihic pe care-l găsește în natura individuală a elevului."
Educatorul are rol de "grădinar, care caută pământul cel mai bun pentru planta sa."
”Conștient sau inconștient, (pedagogii experimentali) construesc cu același material și de multe ori ajung după alte metode la aceleași rezultate. Voiu cita un singur exemplu: s'a făcut o serie intreagă de experiențe, s'a pierdut deci multă vreme și muncă, pentru a se dovedi după metoda nouă un adevăr necontestat, incontestabil și de mult consacrat: că vorbele care au o legatură logică între ele se memorează mai bine decât cuvintele lipsite de orice legătură tipicä".
Importanță
A fondat Școala științifică de pedagogie de la București, grupând în jurul său discipoli precum I. C. Petrescu, I. I. Gabrea și V. P. Nicolau.
A contribuit la elaborarea legilor pentru învățământul primar și secundar din 1924 și 1928.
A accentuat nevoia de educație umanistă și a refuzat modele pedagogice și experimentele anarhice.
ȘTEFAN BÂRSĂNESCU
1895 - 1984
Licență în drept (1919)
Licență în filozofie (1921)
Universitatea din Iași
Doctorat în filozofie
(1925)
Universitatea din Berlin
Posturi importante
Director, Școala normală "Vasile Lupu" (1926-1928)
Profesor de pedagogie, Universitatea Al. I Cuza Iași (1932-1964, titularul catedrei din 1937, de la retragerea profesorului Ion Găvănescul)
Director, Seminarul pedagogic universitar Iași (1938-1948)
Îndepărtat de la catedră în 1948, lucrează ca laborant la Politehnică, apoi la Institutul pentru Perfecționarea Personalului Didactic din Iași (1955-1956), după care revine la catedră, de unde se pensionează în 1965).
Scrieri pedagogice
1935 - Didactica
1936 - Unitatea pedagogiei contemporane ca știință
1939 - Tehnologia didactică
1941 - Istoria pedagogiei românești
1946 - Pedagogia practică
1946 - Pedagogia specială
1957 - Schola latina de la Cotnari
1978 - Educaţia, învăţământul şi gândirea pedagogică din România. Dicţionar cronologic (în colaborare)
Membru
Societatea pentru pedagogia știinţifică din Germania
Membru corespondent al Academiei Române din 1963.
Concepție pedagogică
"Pe prima treaptă [a școlii - n.n.], copilul primește instrucția elementară, care înseamnă contactul lui cu noțiunile elementare și generale din globus intellectualis + constituirea primelor abilități culturale pentru scris, citit și socotit, spre a i se forma conturul de om cu cultură elementară."
"De pe prima treaptă, care e aceea a școlii primare, copilul e condus mai departe, pe treapta școlii secundare unde e introdus în cultura generală, fundamentală. [...] După R. Garic, cultura generală echivalează cu «o cunoștință perfectă» a noțiunilor fundamentale dobândite de spiritul uman + o metodă, un antrenament al spiritului pentru a câștiga alte cunoștințe, a combina idei, a simți fin, a judeca drept."
"De pe treapta învățământului secundar, tânărul e condus mai departe în sfera școlilor superioare, unde el obține noțiunile științifice cele mai înalte, asociate cu cultura specială, pentru o profesie înaltă, iar în plus o disciplină a gândirii și voinței, care-l pun în condiția de capacitate pentru creația științifică, literară, artistică, tehnică, filosofică, etc. Acum el tinde să capete contur de om creator de cultură."
Importanță
Ștefan Bârsănescu este cel mai mare istoric al educației și pedagogiei românești și un remarcabil pionier al studiului comparativ al politicilor culturale și educaționale.